De la ArchWikiRo

Cuprins

1 Introducere
- 1.1 Ce este Arch Linux?
- 1.2 Licență
2 Pre-instalare
3 Instalare Arch Linux

Introducere

Ce este Arch Linux?

Arch Linux este o distribuție Linux optimizată și dezvoltată independent pentru i686 și x86_64, având ca idei de pornire cele de la CRUX.
Dezvoltarea este concentrată pe simplitate, eleganță, corectitudinea codului și software cât mai nou.
Din cauza designului lejer și simplu, este ușor să-l extinzi și să-l transformi în orice sistem pe care îl construiești.

Licență

Arch Linux și scripturile au copyright

2002-2007 Judd Vinet

2007-2009 Aaron Griffin

și sunt sub licența GNU General Public Licence(GPL).

Pre-instalare

Arhitecturi

Arch Linux este optimizat pentru procesoare i686 și x86_64 și din cauza aceasta nu va rula pe procesoare incompatibile din generația x86 (i386, i486, i586).
Un Pentim II sau AMD K6-2 sau mai bun este necesar. Înaintea instalării Arch Linux, trebuie să decideți ce metodă de instalare doriți să folosiți.

Imagini disponibile

Arch Linux oferă imagini bootabile pentru:

CD-rom (format iso): funcționează pe aproximativ toate mașinile care au unități CD-ROM
Imagini USB (format raw): funcționează pe orice sistem capabil să booteze de pe o unitate usb.

Bootloaderul GRUB este folosit, dar pentru cei care au probleme cu GRUB neîncărcându-se pe unele unități CD-ROM, imagini ISO cu bootloader ISOLINUX sunt oferite.
Există două variante ale fiecărui mediu de instalare care diferă doar în ceea ce privește pachetele furnizate.

Imaginile "core" conțin o imagine instant a pachetelor din core.
Aceste imagini sunt cele mai potrivite pentru cei care au o conexiune la internet mai lentă sau greu de configurat.
Imaginile "net" sunt preferate pentru că ajungi să ai un sistem up-to-date(la zi) și sunt potrivite pentru cei cu o conexiune la internet rapidă.

Puteți instrui programul de instalare să obțină pachetele de pe internet (sau orice altă rețea) folosind fie aceste imagini și toate imaginile pot fi folosite ca un mediu de recuperare.
Imaginile rulează ca orice alt sistem Arch Linux instalat.
De fapt, sunt exact la fel, doar instalat pe un CD sau USB în loc de hard disk.
Acestea includ tot setul de pachete din grupul "base", precum și alte utilități pentru rețea și drivere și au pachetul aif instalat.
Dacă aveți nevoie de altceva la rulare, doar configurați conexiunea la internet și instalați-l folosind pacman.
O scurtă listă a comenzilor pacman este disponibilă la sfârșitul acestui document.

AIF, instrumentul de instalare

Arch Linux folosește AIF cunoscut sub numele de 'Arch Linux Installation Framework' pentru a realiza instalări.
Acest utilitar - scris in bash - compus din unele biblioteci pentru a realiza diferite funcții (instalare pachete, configure partiții etc) și unele proceduri care folosesc aceste biblioteci pentru a oferii o instalare cât mai facilă sau sarcini cât mai reduse ('proceduri parțiale'). Aceste proceduri sunt regăsite implicit:

interactive: O procedura interactivă de instalare, care vă pune diferite întrebări, ghidându-vă la instalare și ajutându-vă la configurarea sistemului automat schimbând câteva setări pentru voi depinzând de ce ați făcut mai devreme(ex. setările rețelei)
Sistemul instalat va avea doar un set personalizat de pachete din "base" cuprinzând utilitare și drivere de care aveți nevoie pentru a va conecta.
Apoi, după ce ați bootat cu succes în sistemul instalat, veți rula o actualizare completă a sistemului și instalați orice alt pachet pe care îl doriți. (/arch/setup)
automatic: o procedură automată concepută pentru o interactivitate scăzută, cât mai aproape de zero.
Folosește profile pentru configurări pentru sistemele pe care se instalează.
Vezi /usr/share/aif/examples pentru exemple de fișiere profil. Exemplele implementează scenarii generice dar sunteți liberi să le modificați și să instalați pachete suplimentare, modificări ale configurațiilor, etc.
base: bază, interacține scăzută la instalare având unele setări predefinite
Această procedură este folosită de alte proceduri, nu trebuie folosită direct de către utilizatorii finali.
partial-configure-network: expune configurația rețelei din procedura interactivă, pentru a vă ajuta să configurați rețeaua în mediul live
partial-disks: procesează subsistemul disk sau fă o revenire (rollback)
partial-keymap: schimbă fonturile pentru keymap/consolă( km )

Beneficiul acestor proceduri ca partial-keymap și partial-configure-network, în loc de folosirea directă a unor utilitare ca loadkeys sau ifconfig, este atunci când rulezi procedura interactivă, vei fi întrebat dacă vrei să aplici setările în fișierele de configurare de pe sistemul proaspăt instalat.

Dacă vrei să mergi mai departe, poți să faci deasemenea:

să scrii propriile proceduri de la zero sau să rescrii anumite părți din alte proceduri
să scrii propriile librării, pentru a furniza noi funcții
să produci propriile fișiere de configurare pentru procedurile să le folosească(automat)

Pentru mai multe informații, consultați readme-ul AIF.

Procurarea Arch Linux

Poți descărca Arch Linux de pe orice mirror listat pe pagină de download.
Poți deasemenea să cumperi un cd de instalare cu Arch Linux de la Archux, OSDisc sau LinuxCD și va fi livrat oriunde in lume

Pregătirea mediului de instalare

CD-ROM

Descarcă iso/<release>/archlinux-XXX.iso
Descarcă iso/<release>/sha1sums.txt
Verifică integritatea imaginii .iso folosind sha1sum:

sha1sum --check sha1sums.txt

archlinux-XXX.iso: OK
Scrie imaginea ISO pe un CD-R sau CD-RW folosind orice software la alegere.

USB

Descarcă iso/<release>/archlinux-XXX.img
Descarcă iso/<release>/sha1sums.txt
Verifică integritatea imaginii .img folosind sha1sum:

sha1sum --check sha1sums.txt

archlinux-XXX.img: OK
Scrie imaginea pe un dispozitiv de stocare pe USB, ca un usb stick,folosind dd sau software similar raw-write:

dd if=archlinux-XXX.img of=/dev/sdX

Fiți siguri că folosiți /dev/sdX și nu /dev/sdX1.
Această comandă va șterge irovocabil toate fișierele de pe stick-ul USB, astfel fiți siguri că nu aveți fișiere importante pe el înainte să faceți lucrul acesta.

Instalare Arch Linux

Folosirea mediului de instalare

Înainte de boot

Asiguraţi-vă că BIOS-ul este setat pentru a permite pornirea sistemului de pe CD-ROM sau de pe dispozitivul USB.
Reporniţi computerul cu CD-ul de instalare Arch Linux în unitate sau stick-ul USB conectat în port. Odată ce mediul de instalare a început boot-area veţi vedea logo-ul Arch Linux şi un meniu GRUB pentru selectare.
În acest moment puteţi apăsa tasta Enter. În cazul în care se blochează Grub, sunteţi unul dintre ghinioniştii posesori de CD-ROM care nu funcţionează cu GRUB şi ar trebui să încercaţi imaginea isolinux de pe dispozitivul USB.

După bootare

La sfârşitul procedurii de boot, vă veţi afla în faţa unui prompt de login cu nişte instrucţiuni simple în partea de sus a ecranului.
Va trebui să faceţi login ca root. În acest moment, opţional, puteţi efectua pregătiri în mod manual şi începe instalarea efectivă:

Dacă preferaţi o altă tastatură (non-US) sau alte fonturi de consolă, folsiţi o comandă care este interactivă:

# km

În cazul în care din anumite motive aveţi nevoie de acces la internet înainte de a începe programul de instalare atunci printr-o procedură interactivă veţi putea să configuraţi reţeaua pentru instalarea prin internet folosind comanda:

# aif -p partial-configure-network

Pentru ambele cazuri, setările făcute vor fi reţinute pentru a fi, opţional, aplicate sistemului în timpul procedurii interactive de instalare.

Există, de asemenea, un login arch, care poate fi util dacă vreţi să faceţi lucruri ca utilizator no-privilegiat.
Majoritatea oamenilor nu au nevoie de acest lucru.

Veţi găsi în /arch tot ce aveţi nevoie pentru a efectua această instalare (o copie a acestui ghid, README aif şi comenzile rapide pentru procedurile comune aif).

Efectuarea instalării

Puteţi folosi pentru instalare fie procedura interactivă fie cea automată.
A se vedea secţiunea [# Aif_the_installation_tool 2.3 AIF, instrumentul de instalare] sau aif README pentru mai multe informaţii.

Procedura interactivă de instalare

Tastați pentru a începe:

# /arc/setup

sau:

# aif -p interactiv

Dupa mesajul de bun venit vă va fi prezentat meniul de instalare. Puteţi folosi săgeţile sus sau jos pentru navigare prin meniuri. Utilizaţi TAB pentru a comuta între butoane şi ENTER pentru a selecta. În orice moment, în timpul procesului de instalare, aveţi posibilitatea să comutaţi la consola virtuală 7 (ALT-F7) pentru a vizualiza ieşirile comenzilor de instalare ce se află în execuţie. Utilizaţi (Alt-F1) pentru a vă întoarce la prima consola a dvs. în cazul în care programul de instalare este în funcţiune, precum şi orice tasta F dacă aveţi nevoie pentru a deschide altă consolă pentru a interveni manual din orice alt motiv.

Alegerea sursei de instalare

Ca un prim pas trebuie să alegeţi metoda prin care doriţi să instalaţi Arch Linux. Dacă aveţi o conexiune la internet rapidă, puteţi opta pentru o instalare prin internet pentru a vă asigura că obţineţi cele mai recente pachete în loc de a folosi CD-ul sau imaginea USB care pot avea pachete potenţial perimate. Dacă utilizaţi o imagine NET, aveţi alegerea deja facută.

CD-ROM sau ALTE SURSE

Atunci când alegeţi CD-ROM sau ALTĂ SURSĂ veţi avea doar posibilitatea de a instala pachete cuprinse pe CD, care pot fi destul de vechi sau pachete stocate pe un mediu ce poate fi montat manual(DVD, stick-ul USB sau similare) undeva în arborele sistemului de fişiere. Desigur, această metodă are avantajul că nu veţi avea nevoie de o bună conexiune la Internet şi de aceea este alegerea recomandată pentru utilizatorii de conexiune la linia telefonică (dial-up) sau de cei care nu pot sau nu doresc să descarce întregul set de pachete.

NET (FTP / HTTP)

Setarea reţelei internet

În prima etapă a aceste secţiuni veţi identifica şi configura placa de reţea din calculator. Dacă este o placă "fără fir" (wireless card) va trebui să apelaţi la utilitarele necesare pentru configurarea manuală, caz în care această parte a programului de instalare nu vă mai este de folos. O listă cu toate dispozitivele de reţea disponibile în prezent va fi afişată. Dacă nu există interfaţă de reţea disponibilă, sau cea pe care o doriţi lipseşte, fie apăsaţi OK şi se trece la căutarea ei, fie treceţi la o altă consolă şi încărcaţi modulul manual. Dacă tot nu puteţi configura placa de reţea, asiguraţi-vă că este fizic prezentă, a fost montată corect şi că se află printre cele susţinute cu un modul corespunzător de către kernel-ul Linux. Atunci când modulul este încărcat corect şi placa de reţea este listată, va trebui să o selectaţi pentru a o configura dându-vi-se opţiunea de configurare a reţelei cu DHCP (adresa dv. este atribuită în mod automat de către serverul reţelei la care sunteţi abonat). Astfel, dacă reţeaua dvs. utilizează DHCP, apăsaţi YES şi lăsaţi programul de instalare să facă restul. Dacă selectaţi NO, vi se va cere să introduceţi informaţiile despre reţea manual. Oricum, reţeaua dvs. ar trebui să fie configurată cu succes, putând verifica conexiunea cu ajutorul instrumentelor standard, cum ar fi comanda ping dată pe o altă consolă, de ex.:

# ping  -c 5 www.google.com

Alegerea mirror-ului

Un mirror este un loc (adresă) de unde se pot descărca pachetele necesare instalării. Această secţiune vă va permite să alegeţi mirror-ul preferatăpentru a descărca pachetele ce vor fi instalate în sistemul dvs. Arch Linux. Ar trebui să alegeţi o locaţie situată în apropiere de zona în care locuiţi, pentru a beneficia de o viteză bună de descărcare. La un moment dat al instalării, vi se va da posibilitatea de a folosi mirror-ul pe care îl alegeţi la acest pas, ca fiind cel implicit la descărcarea pachetelor.

Nota* Mirror-ul ftp.archlinux.org este limitat la 50 KB/s deci n-are rost s-o alegeţi.

Setarea ceasului

Acest pas vă va permite să stabiliţi ora şi data sistemului. În primul rând veţi spune dacă ceasul intern al calculatorului este (sau ar trebui să fie) în sistem UTC(timp universal coordonat) sau in timp local. UTC este de preferat. Dacă aveţi deja un alt sistem de operare instalat, care nu "se decurcă" cu timpul pastrat de BIOS, în mod corect (cum ar fi Windows), va trebui să alegeţi timpul local (localtime). Vi se va cere să selectaţi continentul dvs. / ţară (fus orar) şi veţi putea să setaţi data şi ora pentru care puteţi utiliza NTP (network time protocol) atunci când reţeaua este conectată.

Pregătirea discului sistem (Hard Drive)

Aici veţi fi conduşi într-un submeniu care oferă două alternative de a pregăti unitatea dumneavoastră aleasă pentru instalare, precum şi un mijloc de a anula modificările, dacă doriţi să încercaţi din nou.

Auto-partition va pregăti în mod automat partiţionarea unui singur disc, la alegere(se va distruge vechea structură!)
Se creează o structură simplă cu /boot, swap, / şi /home unde veţi avea un anumit control asupra sistemelor de fişiere utilizate şi dimensiunile acestora.
Daca doriţi să aveţi un control mai mare atunci aveţi posibilitatea să partiţionaţi manual unul sau mai multe harddisk-uri.
Puteţi folosi aici şi alte metode ca LVM şi dm_crypt.
Facilitatea Rollback va verifica sistemul de fişiere care a fost creat de una dintre aceste metode,va demonta sistemele de fişiere relevante şi va putea să distrugă LVM şi dm_crypt cazul în care acestea au fost create de dv.
Aveţi nevoie de această opţiune dacă doriţi să anulaţi sau a reface o anume schemă creată anterior. Veţi fi avertizat în acest sens în cazul în care uitaţi.

Notă:

AIF vă poate ajuta să vă configuraţi volume noi dm_crypt şi LVM, dar nu (încă) softraid.
AIF în prezent, nu vă poate ajuta să creaţi volumegroups prin gruparea mai multor volume fizice.
AIF vă ajută în vederea reutilizării sistemelor de fişiere , dar numai în cazul în care poate găsi blockdevice.
Dacă doriţi să reutilizaţi un sistem de fişiere care se află la începutul structurilor LVM/dm_crypt/softraid, va trebui ca dv. să o faceţi manual.

Auto-Prepare

Auto-Prepare va partiţiona în mod automat un hard-disk ales de dv. astfel: /boot, swap, o partiţie rădăcină / precum şi un /home şi apoi să creaţi sistemele de fişiere pe toate cele patru. Aceste partiţii vor fi, de asemenea, în mod automat montate în locul potrivit. Pentru a fi mai expliciţi, această opţiune va crea:

32 MB ext2 /boot partiţia de boot
256 MB partiţia de swap
7.5 GB partiţia rădăcină
partiţia /home cu spaţiul rămas.

Vi se va cere să modificaţi, eventual, dimensiunile după dorinţa dv. dar /home va utiliza întotdeauna spaţiul rămas pe disc. Puteţi personaliza totodată şi sistemul de fişiere folosit pentru /boot, / şi /home. Auto-Prepare VA ŞTERGE toate datele de pe discul ales!

Partiţionarea manuală a discului sistem

Aici aveţi posibilitatea să selectaţi discul/discurile pe care doriţi să le partiţionţi folosind programul cfdisk, caz în care puteţi modifica în mod liber parametrii partiţiilor încheind cu opţiunile [Write] şi [Quit]. Veţi avea nevoie de cel puţin o partiţie rădăcină (/) pentru a continua instalarea.

Configurarea manuală a dispozitivelor bloc, sisteme de fişiere şi punctele de montare

În acest meniu sunt listate toate partiţiile recunoscute către de program. Pe aceste partiţii puteţi crea sisteme noi de fişiere. Trebuie să reţineţi foarte bine trei lucruri:

Toate aceste setări pe care le faceţi sunt doar o schiţă-model în ciornă. Ele vor prinde viaţă abia după ce le veţi confirma cu [Done].
Nu toate discurile suportă orice sistem de fişiere (De exemplu, nu se poate pune un volumegroup LVM decât pe un volum fizic LVM). Programul de instalare va filtra automat lista de sisteme de fişiere posibile şi chiar va alege în mod automat pentru dv. dacă există o singură opţiune.
Unele sisteme de fişiere vor cere discuri noi spre a putea fi create. Acesta este cazul pentru dm_crypt şi volum LVM. Le veţi vedea apărute în schiţa-model spre a crea acel sistem de fişiere pe ele.

După ce aţi conturat sistemele de fişiere, aveţi posibilitatea să selectaţi [Done]. În acest moment se va efectua verificarea şi se vor semnala erorile critice (cum ar fi: nici un sistem de fişiere rădăcină) şi eventuale avertismente pe care le puteţi ignora (cum ar fi: lipsă partiţie swap). În cazul în care s-a semnalat ceva, puteţi reveni pentru a remedia acele probleme, sau continua şi totul va fi configurat corect.

De exemplu, dacă doriţi o configurare care foloseşte LVM pe un dm_crypt, ar trebui să:

Vă asiguraţi că aveţi două partiţii: una mică pentru boot necriptat (aproximativ 100M) şi una criptată pentru restul sistemului. (faceţi acest lucru în "Partiţionarea manuală a discului sistem")
Pe dev/sdX1 faceţi un sistem de fişiere ext3 cu punctul de montare directorul /boot
Pe dev/sdX2 faceţi un volum dm_crypt, cu eticheta sdX2crypt (sau ce etichetă doriţi)
Va apărea /dev/mapper/sdX2crypt. Puneţi aici un volum LVM fizic.
Va apărea /dev/mapper/sdX2crypt+ pe ecran. Aceasta este reprezentarea volumului fizic. Puneţi-o pe acest volumegroup, cu eticheta cryptpool (sau ce etichetă doriţi).
Apare /dev/mapper/cryptpool. Pe acest volumegroup veţi putea pune mai multe volume logice. Faceţi două: unul cu o dimensiune de 5G: puneţi-i eticheta cryptroot unul cu o dimensiune de 10G: puneţi-i eticheta crypthome
Apar doua volume noi:
/dev/mapper/cryptpool-cryptroot: pe acest blockdevice, puteţi pune sistemul de fişiere rădăcină, montat la /
/dev/mapper/cryptpool-crypthome este blockdevice-ul pe care se poate pune sistemul de fişiere montat la /home.
Dacă doriţi swap faceţi un volum logic pentru swap şi puneţi un volum de swap pe el.
Asta e totul! Dacă selectaţi [Done], atunci se va procesa schiţa-model şi se va configura discul aşa cum aţi specificat.

Partea cool este că puteţi alege valori relativ mici pentru volumele dv. (pentru început) iar dacă veţi avea nevoie de mai mult spaţiu puteţi creşte volumul logic şi sistemul de fişiere de pe el.

Rollback

Funcţia rollback va face tot ce este necesar pentru a anula modificările făcute în oricare din paşii anteriori pentru a vă permite refacerea completă a configurarii iniţiale.

Acesta va:

Demonta sistemul de fişiere de pe discul sistem
Distruge/anula volumele LVM şi dm_crypt.

Acesta nu va:

Anula vreo partiţionare
Elimina sistemele de fişiere ext3, xfs, swap, etc.

Motivul pentru aceasta este simplu: numai lucrurile care ar putea perturba modificările ulterioare ale discului trebuie să fie refăcute.

Selectarea pachetelor

Selectarea Pachetele vă permite să alegeţi pachetele pe care doriţi să le instalaţi de pe CD, USB sau mirror-ul dv. NET. Aveţi ocazia de a preciza grupuri întregi de pachete din care doriţi să instalaţi pachete, apoi să ajustaţi selecţia dv. prin selectarea de pachete individuale folosind bara de spaţiu. Se recomandă să instalaţi toate pachetele "base" şi nimic altceva în acest moment al instalării. Singura excepţie de la această regulă este instalarea pachetelor necesare conectării la Internet. Odată ce aţi terminat selectarea pachetelor de care aveţi nevoie părăsiţi ecranul de selecţie şi continuaţi cu pasul următor.

Instalarea pachetelor

În această etapă se va instala sistemul de bază, precum şi orice alte pachete pe care le-aţi selectat cu dependenţele rezolvate.

Configurarea sistemului

Configurarea sistemului face mai multe lucruri:

Instalează automat unele fişiere de configurare (de exemplu, menu.lst, dispunerea tastelor în rc.conf, mirror-ul pacman etc).
Instalează unele fişiere de configurare după ce aţi fost de acord (de exemplu, setările de reţea).
Permite să schimbaţi manual fişierele de configurare importante pentru sistemul dv.. Veţi fi întrebat ce editor de text doriţi să utilizaţi. Aveţi posibilitatea de a alege între nano, joe şi vi.
Vă permite să setaţi parola de root a sistemului.

Fişierele de configurare

Acestea sunt fişiere de bază pentru configurarea Arch Linux. Dacă aveţi nevoie de ajutor pentru configurarea unui anumit serviciu, vă rugăm să citiţi pagina de manual adecvată sau apelaţi la orice documentaţie online de care aveţi nevoie. În multe cazuri, Arch Linux wiki şi forumurile sunt o sursă bogată de ajutor.

/etc/rc.conf
/etc/fstab
/etc/mkinitcpio.conf
/etc/modprobe.d/modprobe.conf
/etc/resolv.conf
/etc/hosts
/etc/hosts.deny
/etc/hosts.allow
/etc/locales.build
/etc/pacman.d/mirrorlist
/etc/pacman.conf

/etc/rc.conf

Ghid de instalare oficial